Charles-Pierre Baudelaire[Charles-Pierre_Baudelaire]

Lakóhelye: Paris
Választott nyelve


Önéletraj Charles-Pierre Baudelaire

Személyes web olda Charles-Pierre Baudelaire


 Használd ezt a címet, hogy kapcsolódj a szerző oldalhoz : 

Legújabban bevitt szövegek:

Legújabban bevitt szövegek:

Véleménye:

Könyvtárba vitt szövege:

Olda: 5 : 4 : 3 : 2 : 1

Intimitate : Traducerea: Necula Florin Dănuț
Vers 2008-11-17 (9172 megjelenítések)

Întoarcere : Traducerea: Necula Florin Dănuț
Vers 2008-11-28 (9034 megjelenítések)

Invitație la călătorie : Traducerea: Necula Florin Dănuț
Vers 2008-11-23 (17151 megjelenítések)

Îți dau aceste versuri ... : Traducerea: Necula Florin Dănuț
Vers 2008-11-27 (8159 megjelenítések)

Îți las aceste versuri... : traducerea: C. Boldeanu
Vers 2003-06-06 (8383 megjelenítések)

Izvorul de sânge : traducerea: Dana Mușat
Vers 2006-04-22 (12019 megjelenítések)

Izvorul de sânge : Traducerea: Radu Cârneci
Vers 2009-07-10 (7729 megjelenítések)

Je te donne ces vers... :
Vers 2010-12-09 (7435 megjelenítések)

Jocul : Traducerea: Necula Florin Dănuț
Vers 2008-12-07 (8542 megjelenítések)

La Beauté :
Vers 2009-09-24 (9280 megjelenítések)

La chevelure :
Vers 2009-08-10 (7678 megjelenítések)

La Fontaine De Sang :
Vers 2005-07-03 (11880 megjelenítések)

La Fontana Di Sangue :
Vers 2005-07-06 (8820 megjelenítések)

La Fuente De Sangre :
Vers 2006-05-03 (14070 megjelenítések)

La géante :
Vers 2006-02-22 (7038 megjelenítések)

La mort des amants :
Vers 2009-08-10 (7433 megjelenítések)

La muse malade :
Vers 2010-10-02 (8303 megjelenítések)

La priere d’un paien :
Vers 2005-11-22 (7897 megjelenítések)

La servante au grand coeur... :
Vers 2009-11-29 (9361 megjelenítések)

Lauda Franciscai mele :
Vers 2003-08-30 (9321 megjelenítések)

Le beau navire :
Vers 2009-08-10 (8048 megjelenítések)

Le Chat :
Vers 2010-01-14 (9557 megjelenítések)

Le Chat :
Vers 2010-05-29 (9590 megjelenítések)

Le crépuscule de soir : (Tableaux parisiens)
Vers 2008-12-14 (8799 megjelenítések)

Le Flambeau vivant :
Vers 2012-10-16 (7159 megjelenítések)

Le Guignon :
Vers 2010-10-01 (6613 megjelenítések)

Le Jet d'eau :
Vers 2010-08-23 (6634 megjelenítések)

Le Léthé :
Vers 2011-10-08 (8467 megjelenítések)

Le palimpseste : Fragment de ‹‹Un mangeur d’opium››
Esszé 2012-06-09 (11020 megjelenítések)

Le port :
Vers 2010-01-14 (7723 megjelenítések)

Le Portrait :
Vers 2010-01-09 (7023 megjelenítések)

Le Revenant :
Vers 2011-11-07 (7307 megjelenítések)

Le Serpent qui danse :
Vers 2009-12-17 (9575 megjelenítések)

Lebada : fragmente
Vers 2003-08-30 (15535 megjelenítések)

Les Belges :
Vers 2003-11-08 (9233 megjelenítések)

Les bijoux :
Vers 2008-11-24 (7890 megjelenítések)

Les Chats :
Vers 2010-02-13 (9298 megjelenítések)

Les hiboux :
Vers 2008-11-24 (12671 megjelenítések)

Les Phares :
Vers 2009-12-27 (8128 megjelenítések)

Les promesses d'un visage :
Vers 2009-08-10 (6772 megjelenítések)

Les yeux de Berthe :
Vers 2012-06-05 (6675 megjelenítések)

Litanii catre Satan :
Vers 2006-02-08 (16009 megjelenítések)

Los Faros :
Vers 2005-10-03 (11775 megjelenítések)

L'albatros :
Vers 2008-11-24 (7702 megjelenítések)

L'invitation au voyage :
Vers 2009-08-10 (8229 megjelenítések)

L’albatro :
Vers 2005-12-07 (23442 megjelenítések)

L’Irréparable :
Vers 2021-02-01 (3046 megjelenítések)

Metamorfozele vampirului : traducerea: Șerban Georgescu
Vers 2003-08-30 (14461 megjelenítések)

Metamorfozele vampirului : Traducere de Lazăr Iliescu
Vers 2008-08-31 (6657 megjelenítések)

Metamorfozele vampirului : Traducerea: Necula Florin Dănuț
Vers 2008-12-03 (8635 megjelenítések)

Önéletraj Charles-Pierre Baudelaire

Charles Baudelaire a fost un poet francez (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867), a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal (Florile răului"). Va avea o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu.

1821: Se naște la Paris, Charles Baudelaire.
1827: Moare tatăl său, care era cu 30 de ani mai în vârstă decât mama.
1828: Văduva Baudelaire se recăsătorește cu comandantul de batalion Aupick, un strălucit militar și diplomat.
1832-1835: Perioada de studii în Lyon, în garnizoana in care colonelul Aupick l-a trimis.
1836-1840: Perioadă de studii la Paris, încheiate cu un bacalaureat. În acest timp Baudelaire a frecventat Cartierul latin, atunci sediul artiștilor din Paris, unde s-a îndatorat peste măsură. Îi întâlnește pe de Nerval și Balzac. Se crede că tot atunci a contractat sifilisul.
1841-1842: Pentru a-l scoate din mediul boem, tatăl vitreg îl trimite în India, dar revine un an mai târziu la Paris, fugind de pe vas. La întoarcere, moștenește o avere considerabilă care-i va permite să ducă o viață de dandy parizian. Începe să iubească hainele și își petrece zilele în galeriile de artă și cafenelele din Orașul luminilor. Începe să folosească drogurile, în special hașiș și opium.
Se îndrăgostește de Jeanne Duval, cea care îl va inspira când scrie poemele din secțiunea "Venus cea neagră" a volumului Les Fleurs du mal, o prostituată din Africa. Până în 1844, cheltuise aproximativ jumătate din moștenire. Primele datorii importante sunt originea viitoarelor sale dificultăți financiare. Consiliul de familie îi impune un notar drept consilier judiciar, care va avea în grijă averea lui Baudelaire și îi va plăti o mică rentă pentru tot restul vieții. O tentativă de suicid se produce în anul 1845.
Pentru a-și suplimenta venitul Baudelaire scrie critică de artă, eseuri, și cronici pentru diverse jurnale. Criticile pictorilor contemporani francezi Eugene Delacroix și Gustave Courbet l-au ajutat să se impună drept critic cu idiosincrazii, dar care știe să facă diferența între arta adevărată și kitsch.
1847: Publică nuvela autobiografică "La Fanfarlo". Primele versuri îi apar în reviste la jumătatea deceniului '40. Îl descopera pe Edgar Allan Poe.
1848: Publică și lucrează la variate gazete.
1854 - 1855: Publică traducerea prozelor lui Edgar Allan Poe pe care îl consideră un suflet geamăn. Traducerea sa devine celebră.

În 1857, Auguste Poulet-Malassis publică prima ediție din Les Fleurs du mal. Baudelaire era atât de îngrijorat de calitatea tipăriturii încât închiriază o cameră lângă tipografie pentru a putea supraveghea apariția cărții. În luna august, are loc procesul "Florilor răului" cu un rechizitoriu susținut de același procuror care în anul precedent se ocupase de "Madame Bovary". Poetul și editorii sunt condamnați, iar șase dintre poeme care descriau dragostea lesbiană sau vampiri au fost excluse din cadrul volumului. Interdicția a fost ridicată în Franța abia în 1949.


Portret de Gustave Courbet, 1848În 1861, Baudelaire a adăugat 36 de poeme noi la această colecție. Florile răului i-au adus lui Baudelaire un oarecare grad de popularitate; scriitori ca Gustave Flaubert și Victor Hugo i-au lăudat poemele. Flaubert i-a scris lui Baudelaire "Ați găsit o cale de a injecta o nouă viață Romantismului, sunteți diferit de toți, și aceasta e cea mai mare calitate". Spre deosebire însă de poeții romantici, Baudelaire se inspira din viața citadină a Parisului. El argumenta că arta trebuie să creeze frumusețe chiar și din cele mai josnice și non-poetice situații. Florile răului l-au transformat pe Baudelaire într-un poet blestemat.

În anii '60, Baudelaire a continuat să scrie articole și eseuri ocupându-se de o mare varietate de figuri și teme.

În 1869 a publicat și poeme în proză, care au fost adunate postum în volumul Petits poémes en prose (Mici poeme în proză). Prin faptul că a denumit aceste compoziții în vers alb poeme, Baudelaire a fost primul poet care a spart forma tradițională a versificației.

În 1862, Baudelaire a început să aibă coșmaruri și temeri, iar sănătatea i s-a șubrezit brusc. A plecat la Bruxelles să țină o serie de conferințe, dar a avut câteva atacuri cerebrale care s-au finalizat printr-o paralizie parțială. În iulie 1866, mama sa îl aduce în Paris și îl internează în diverse sanatorii pentru tratament.

Pe 31 august, 1867, la 46 de ani, după o lungă agonie, Charles Baudelaire a murit la Paris. Chiar dacă doctorii nu au declarat-o, moartea sa a fost provocată de sifilis.

Posteritatea sa de mare poet era însă asigurată. Poeții timpului Stephane Mallarmé, Paul Verlaine, și Arthur Rimbaud l-au considerat imediat un predecesor. În secolul al XX-lea, gânditori, critici sau poeți celebri cum ar fi Jean-Paul Sartre, Walter Benjamin, Robert Lowell și Seamus Heaney i-au celebrat opera. La noi voulumul poetului Tudor Arghezi, Flori de mucigai a fost influențat de volumul lui Baudelaire, Florile răului.